O femeie maritata de curind ii facea barbatului mincarea cum putea mai bine. El minca si era multumit de toate, dar mamaliga nu-i placea si pace. – Nu e cum o facea mama, o tinea el intruna. Ea se muncea sa o faca mai buna: o potrivea din sare, din fiert, o mesteca bine, degeaba. El o tinea intruna: – Nu e cum o facea mama si gata. Intr-o zi, lasa ea mamaliga pe foc si se duse iute la o vecina mai batrina, care o stia pe mama barbatului ei. – Spuneti-mi, fratilor, cum facea batrina mamaliga, ca eu una nu-i intru in voie barbatului si pace… Aia incepu sa ii spuna cum se face asta, ca asa o face si ea. Din vorba in vorba, de amarita ce era, femeia a uitat si de mamaliga de acasa si de tot. Cind si-a amintit ca a lasat mamaliga pe foc, a dat fuga, dar a gasit-o afumata. Tocmai atunci venea si barbatu-sau de la munca. Ea nu avu incotro: ii puse mamaliga pe masa, asa cum era, afumata. |la lua o data si zise multumit: – Ei, acuma zis si eu ca ai facut o mamaliga buna, cum o facea mama… Asa? zise in gindul ei femeia, bine ca stiu cum era de buna mamaliga facuta de ma-ta. Si asa i-a facut-o cit a trait cu el, ca nu-i era greu sa o lase sa se afume…