Cica odata un betivan a cumparat un magar. Din obor pina acasa era cale lunga. Ce sa faca el? Se gindi, se razgindi si-si facu o socoteala: trenul trecea destul de aproape de casa lui; el o sa se urce in tren si o sa lege magarul de ultimul vagon si asa il aduce acas’. Cum s-a socotit, asa a si facut. Ia magarul, il leaga bine de tren cu capastrul, se urca sus si trenul pleaca. La inceput, magarul o rupe la fuga dupa tren, de improsca in toate partile cu pietre de pe linie. Betivul, care vedea de pe fereastra vagonului, striga bucuros catre mecanicul trenului: – Mina, mina, ca se-ncurca!… Dar trenul isi lua avint din ce in ce mai mult si magarul, nemaiputind sa se tina dupa el, a inceput sa se dea peste cap. Betivul s-a speriat si a inceput sa tipe: – Opreste, opreste, ca se tavaleste!… Cind s-a oprit la statie, betivul a zis plin de amaraciune: -Degeaba ai oprit, Ca s-a jupuit…