Un mincau, care mai era si lenes, dupalte toate, avea citeva oi la munte si s-a dus pe acolo sa vada ce mai e cu ele. Nu mai mincase cum trebuia de citeva zile: isi pusese in gind sa manince la brinza si la lapte, sa-si bage burta-n draci. Cind s-a apropiat de stina si a tulit-o de pe plai la vale spre ea, si-a descheiat simbocul de la curea, ca sa poata sa manince cit mai mult. -”Desfa-te catarama/Ca ma duc la pomana”. Dupa ce au stat de vorba, mai de una, mai de ala, baciul l-a trimis sa pasca si el o parte din oi, in locul unui cioban care se dusese in sat dupa malai. Mincaul n-a vrut, zicind ca l-a ros opinca pe drum. Dupa aia a cerut de la obraz niste brinza, ca i s-a facut foame. Baciul de colo: – Nu-ti dau brinza, nici lapte ca e miercuri si ne mor oile. maninca o tira de ceapa d-asta, cu mamaliga. Mincaul a sfeclit-o si a zis catre cuiul curelii: – La loc, zimboc/ Ca n-avusesi noroc!”… Si de atunci a ramas vorba: o nimeresti ca miercurea la stina.