În maternitate, sugarul care nu a putut fi alăptat, ci a fost hrănit cu lapte praf, mănâncă de obicei după un program, la fiecare 3-4 ore. Acesta este, de fapt, sistemul adoptat de către personalul din spital.
Hrănirea „la cerere” înseamnă că sugarul ia masa când doreşte. Nou născuţii pot avea senzaţia de foame la numai două ore după ce au mâncat. În general copilul însuşi îşi va îndruma mama când trebuie să mănânce. Şi, cu siguranţă, copilul nu va fi învăţat prost dacă i se va da de mâncare când îi este foame, în loc să fie lăsat să plângă atunci când este nemâncat. Armonia dintre mamă şi copil nu se bazează pe nici un program orar. Este personală şi specială. Laptele matern – cel mai bun aliment
· Conţine toate substanţele nutritive absolut necesare sugarului, într-o proporţie ideală pentru dezvoltarea corectă a acestuia
· Este biologic „specializat” să stimuleze dezvoltarea creierului
· Protejează sugarul de numeroase infecţii bacteriene sau virale, alergii şi anemie
· Este asimilat mai uşor, diminuând colicii şi constipaţia
· Este un lichid „viu”. Compoziţia sa se schimbă în funcţie de nevoile sugarului de la o zi la alta, de la o masă la alta, chiar şi de la o etapă a mesei la alta – la început, este mai diluat pentru a potoli setea sugarului, apoi mai bogat în grăsimi pentru a satisface foamea acestuia
· Linişte sugarul, datorită unui hormon special pe care îl conţine
· Scade riscul apariţiei multor boli ale copilăriei, adolescenţei sau maturităţii cum ar fi obezitatea şi diabetul infantil
· Măreşte substanţial coeficientul de inteligenţă.
Ce nu trebuie să mănânce copilul mic
· Până copilul va împlini vârsta de patru ani vor fi evitate mirodeniile, condimentele, grăsimile animale, alimentele prelucrate (salam, jambon). Nepotrivite sunt, de asemenea, şi alimentele dure, precum seminţele, pentru că acestea pot să-i rămână copilului în gât şi să-l înece.
· Vor fi evitate ceaiul, cofeina (din compoziţia ciocolatei), băuturi acidulate, pentru că toate acestea pot cauza probleme de digestie, în plus, împiedică sugarul să doarmă.
· Sarea îngreunează activitatea rinichilor copilului. Folosirea exagerată a acesteia poate conduce mai târziu la apariţia hipertensiunii arteriale. Până la împlinirea vârstei de un an, rinichii sugarului nu sunt capabili să elimine în mod natural sarea. Atâta timp cât copilul nu-şi cunoaşte gustul, mâncarea nesărată nu este o problemă pentru el. De altfel, toate sărurile minerale de care are nevoie organismul copilului pot fi luate din alimente obişnuite.
· Atenţie la zahăr! Fructele coapte sunt bogate în fructoză, care le face suficient de dulci. Surplusul de zahăr are ca rezultat obişnuirea sugarului cu gusturile foarte dulci, fapt care măreşte riscul de a fi obez, de a fi predispus la carii dentare sau chiar la diabet.
· De ştiut că mierea nu este recomandată pentru copiii sub un an. Ea poate provoca îmbolnăviri grave datorate unei bacterii pe care aceasta o poate conţine şi care se poate dezvolta în sistemul gastro-intestinal al sugarilor
· Sugarul poate consuma aproape toate fructele, totuşi, nu-i daţi banane. Căpşuni, zmeură, kiwi până la 8-9 luni (sunt alergizante). Pepenele galben este, de obicei, greu digerabil pentru stomacul lui atât de sensibil, iar gustul pepenelui verde îi este foarte rar pe plac. Pasaţi fructele pe care le daţi copilului.
De reţinut că fierul este necesar în producerea globulelor roşii care transportă oxigenul în tot corpul. Alimentele care conţin fier sunt carnea, cerealele, ouăle şi legumele verzi. Gătiţi legumele în coajă dacă este posibil, pentru a păstra cât mai multe vitamine.
Copilul mănâncă la masă cu mama şi cu tata
Atmosfera plăcută, mediul ambiental frumos, buna dispoziţie a părinţilor, fără izbucniri, vociferări, fac ca micuţul să fie mai îngăduitor. Participarea copilului la masa familiei este importantă deoarece îl aşază în rândul membrilor activi ai acesteia, fiind tratat ca egal. Copilul trebuie să înveţe să mănânce de toate şi, chiar dacă va avea preferinţele lui de gust şi mâncăruri favorite, este necesar să primească toate componentele nutritive şi vitaminele necesare.
Aceasta este, de altfel, prioritatea în alegerea regimului său alimentar.
