Daca tulburarile de somn ale copilului ne dau batai de cap exista citeva solutii pe care ar trebui sa le incercam. In primul rind vizita la medicul pediatru ar fi cel mai indicat, dar se pot incerca si diverse “trucuri” pentru copiii care nu vor sa doarma.
In primul rind trebuie stabilit un program fix
1. Stabileste o ora fixa de culcare, care trebuie respectata fara abatere. “Ceasul” copilului se va adapta si isi va regla singur acest program.
2. Cel mai bine ar fi copilul sa doarma in camea lui, in patul lui, fara prea mari schimbari a decorului. Aceste mutari stau, de obicei, la originea tulburarilor de somn. Copilul trebuie facut sa inteleaga ca patul este
locul unde trebuie sa doarma, nu sa se joace, sau chiar sa manince. Daca adoarme in alt loc, ar trebui lasat sa doarma acolo, cel putin in prima jumatate de ora.
3. Baia de seara ajuta la un somn linistit
Baia calda face minuni. Ridicind treptat temperatura corpului, el este predispus la somnolenta. O gustare usoara induce somnul si ajuta copilul sa doarma linistit. Nu trebuie aglomerat stomacul copilului. Trebuie evitat siropurile sau medicamentele sedative pt ca acestea rezolva problema doar pe moment, cauzind mai tirziu.
4. Nu trebuie amenintat copilul ca daca nu doarme nu mai primeste o jucarie sau orice altceva. Somnul este o necesitate si copilul nu trebuie lasat sa creada ca este o pedeapsa sau o modalitate de a obtine ceva. Copilul adoarme mult mai greu decit un adult, de aceea el simte nevoia de a sta cu cineva, de a asculta o poveste sau de a sta cu o jucarie preferata in pat. De multe ori copiii adorm mai usor, daca stau cu ursuletul sau papusica alaturi de ei.
5. Inainte de culcare copilul trebuie atentionat ca ziua s-a sfirsit si ca de acum trebuie sa se pregateasca de culcare. Nu trebuie anuntat brusc ca e ora de culcare, trebuie sa aiba senzatia ca mai are ceva timp la dispozitie pt joaca. Asa ca poate fi atentionat spunindu-i ca mai poate sta 10 minute si apoi s-a terminat cu joaca si trebuie sa se bage in pat.
6. Cititul unei povesti poate fi cea mai linistitoare parte din acest ritual de adormire a copilului. Nu doar ca mai stai cu el ceva timp, ci el pe masura ce tu citesti povestea, se si linisteste din ce in ce mai mult. O alta solutie ar fi sa asculte muzica in surdina.
7. Spune-i noapte buna sau somn usor numai cind e timpul sa parasesti camera. Nu te intoarce imediat daca te cheama. Poate parea dur, dar copilul nu trebuie sa creada ca mama va reveni imediat daca o cheama. Cei mici stiu sa-si “dreseze” parintii si orice ezitare va fi interpretata ca un indiciu de neseriozitate si va intelege ca cu cit tipa mai tare, te vei intoarce si vei sta cu el.
8. Acelasi ritual in fiecare seara.
Pentru crearea unui ritual de culcare trebuie stabilita o succesiune a evenimentelor, care trebuie urmata in fiecare seara. Joaca linistita inainte de culcare coboara nivelul de activitate al copilului si il pregateste pentru relaxare.
9. Daca plinge in timpul noptii nu alerga imediat, lasa-l cam 5-10 minute pentru ca de cele mai multe ori se linisteste singur. Daca nu se linisteste, incepe sa plinga si trebuie sa mergi la el, incearca sa-ti pastrezi calmul, sa nu tipi, pt ca astfel problema se poate agrava in loc sa se rezolve.
10. Respecta-i pe cit posibil parerea
Cind copilul este mai marisor, simte nevoia sa povesteasca despre ce s-a intimplat peste zi. Trebuie gasit timp in fiecare seara pentru a-l asculta si pentru a vorbi cu el. Cere-i parerea, intreaba-l cum ii este mai bine sa doarma, ce ar dori inainte de culcare. De multe ori ei doresc sa doarma cu o lumina aprinsa, cu jucaria preferata pe care daca nu o au de la inceput, se trezesc peste noapte sa o caute, sau sa asculte muzica.
Un truc, este sa-i spuneti ca trebuie sa se pregateasca pt culcare in 10 minute, dar sa-i spuneti asta cu cel putin 20 de minute mai devreme, pentru ca apoi sa aveti sa-i mai lasati 5 minute pentru o activitate pe care el doreste foarte tare sa o faca atunci. Este foarte important de stiut ca fiecare copil are propriile lui nevoi si trebuie sa fie respectat si sa-i lasam impresia, atit cit trebuie, ca poate lua si el decizii.
