Archive for the ‘sfaturi’ Category

Exista pareri diferite în legatura cu modul în care trebuie hranit sugarul. Pe de o parte, unii sustin ca sugarul trebuie sa aiba un program riguros de masa, iar, pe de alta parte, altii cred ca sugarul poate mânca de câte ori îi este foame.
În maternitate, sugarul care nu a putut fi alaptat, ci a fost hranit cu lapte praf, manânca de obicei dupa un program, la fiecare 3-4 ore. Acesta este, de fapt, sistemul adoptat de catre personalul din spital.
Hranirea “la cerere” înseamna ca sugarul ia masa când doreste. Nou nascutii pot avea senzatia de foame la numai doua ore dupa ce au mâncat. În general copilul însusi îsi va îndruma mama când trebuie sa manânce. Si, cu siguranta, copilul nu va fi învatat prost daca i se va da de mâncare când îi este foame, în loc sa fie lasat sa plânga atunci când este nemâncat. Armonia dintre mama si copil nu se bazeaza pe nici un program orar. Este personala si speciala.
Laptele matern – cel mai bun aliment

· Contine toate substantele nutritive absolut necesare sugarului, într-o proportie ideala pentru dezvoltarea corecta a acestuia
· Este biologic “specializat” sa stimuleze dezvoltarea creierului
· Protejeaza sugarul de numeroase infectii bacteriene sau virale, alergii si anemie
· Este asimilat mai usor, diminuând colicii si constipatia
· Este un lichid “viu”. Compozitia sa se schimba în functie de nevoile sugarului de la o zi la alta, de la o masa la alta, chiar si de la o etapa a mesei la alta – la început, este mai diluat pentru a potoli setea sugarului, apoi mai bogat în grasimi pentru a satisface foamea acestuia
· Liniste sugarul, datorita unui hormon special pe care îl contine
· Scade riscul aparitiei multor boli ale copilariei, adolescentei sau maturitatii cum ar fi obezitatea si diabetul infantil
· Mareste substantial coeficientul de inteligenta.

Ce nu trebuie sa manânce copilul mic

· Pâna copilul va împlini vârsta de patru ani vor fi evitate mirodeniile, condimentele, grasimile animale, alimentele prelucrate (salam, jambon). Nepotrivite sunt, de asemenea, si alimentele dure, precum semintele, pentru ca acestea pot sa-i ramâna copilului în gât si sa-l înece.
· Vor fi evitate ceaiul, cofeina (din compozitia ciocolatei), bauturi acidulate, pentru ca toate acestea pot cauza probleme de digestie, în plus, împiedica sugarul sa doarma.
· Sarea îngreuneaza activitatea rinichilor copilului. Folosirea exagerata a acesteia poate conduce mai târziu la aparitia hipertensiunii arteriale. Pâna la împlinirea vârstei de un an, rinichii sugarului nu sunt capabili sa elimine în mod natural sarea. Atâta timp cât copilul nu-si cunoaste gustul, mâncarea nesarata nu este o problema pentru el. De altfel, toate sarurile minerale de care are nevoie organismul copilului pot fi luate din alimente obisnuite.
· Atentie la zahar! Fructele coapte sunt bogate în fructoza, care le face suficient de dulci. Surplusul de zahar are ca rezultat obisnuirea sugarului cu gusturile foarte dulci, fapt care mareste riscul de a fi obez, de a fi predispus la carii dentare sau chiar la diabet.
· De stiut ca mierea nu este recomandata pentru copiii sub un an. Ea poate provoca îmbolnaviri grave datorate unei bacterii pe care aceasta o poate contine si care se poate dezvolta în sistemul gastro-intestinal al sugarilor
· Sugarul poate consuma aproape toate fructele, totusi, nu-i dati banane. Capsuni, zmeura, kiwi pâna la 8-9 luni (sunt alergizante). Pepenele galben este, de obicei, greu digerabil pentru stomacul lui atât de sensibil, iar gustul pepenelui verde îi este foarte rar pe plac. Pasati fructele pe care le dati copilului.
De retinut ca fierul este necesar în producerea globulelor rosii care transporta oxigenul în tot corpul. Alimentele care contin fier sunt carnea, cerealele, ouale si legumele verzi. Gatiti legumele în coaja daca este posibil, pentru a pastra cât mai multe vitamine.

Copilul manânca la masa cu mama si cu tata

Atmosfera placuta, mediul ambiental frumos, buna dispozitie a parintilor, fara izbucniri, vociferari, fac ca micutul sa fie mai îngaduitor. Participarea copilului la masa familiei este importanta deoarece îl asaza în rândul membrilor activi ai acesteia, fiind tratat ca egal. Copilul trebuie sa învete sa manânce de toate si, chiar daca va avea preferintele lui de gust si mâncaruri favorite, este necesar sa primeasca toate componentele nutritive si vitaminele necesare.
Aceasta este, de altfel, prioritatea în alegerea regimului sau alimentar.

Televizorul face parte din viata copiilor înca de la vârsta de 2 ani sau chiar mai devreme, influentându-le atitudinea, limbajul, comportamentul.
Câti parinti nu-si uita copiii în fata televizorului, multumiti ca acestia “stau linistiti”! Câti dintre dumneavoastra stiti ce emisiune sau film urmareste copilul în timp ce va vedeti de treaba sau schimbati o vorba cu musafirii, în camera de alaturi? De câte ori v-ati uitat împreuna cu baietelul sau fetita dumneavoastra la un film de desene animate? De câte ori ati vizionat împreuna un film si ati comentat ceea ce se-ntâmpla pe micul ecran? V-ati gândit ca atât de inofensivul, în aparenta, televizor, va tine de multe ori locul, ca tinde sa devina un al treilea parinte pentru copilul dumneavoastra? Si nu-i întotdeauna un parinte bun.
Statisticile arata ca un copil petrece, în medie, 3 ore si jumatate în fata televizorului. Adica 24 de ore pe saptamâna! O zi dintr-o saptamâna! Timp în care e bombardat cu imagini, sunet, informatie pe care, de cele mai multe ori o asimileaza pasiv, de-a gata, pentru ca televizorul nu îi ofera decât o aparenta comunicare. Sigur ca exista, la televizor, si programe educative, si filme bune, si emisiuni interesante. Dar exista si multa violenta, si vulgaritate, de prost gust, si incultura. Si de toate acestea din urma, copiii trebuie protejati. Când vorbim de educarea unui copil, ne gândim în primul rând la familie, la scoala, la biserica, la rolul grupului de prieteni, dar, astazi, copiii cresc într-o lume în care parca nu se mai poate trai fara calculatoare, internet si mai ales fara televizor. În principal, copiii sunt atrasi de filmele de desene animate, dar din pacate mai sunt si situatii în care copiii din nevoia de a comunica cu cineva, în timp ce parintii sunt ocupati mai mult sau mai putin, vizioneaza diferite programe din care ei considera ca pot afla noutati legate de lucruri despre care ei nu stiu prea multe si despre care vor sa afle.
Stirile TV sunt principala sursa de informatie a adultilor, dar multi adulti nici nu realizeaza câti copii urmaresc aceste programe care au continut la fel de multa violenta, ca restul. Poate ca si înaintea jurnalelor TV parintii ar trebui sa verifice calitatea stirilor, daca au un continut ridicat de violenta sau contin lucruri si informatii pentru care copilul nu este pregatit sa le afle sau nu are vârsta necesara sa înteleaga bine ceea ce se petrece în lumea în care el înca nu este pregatit sa intre si sa o înfrunte. Stirile nu te captiveaza asa cum o face un film sau o emisiune. La stiri, lucrurile sunt clare. Oamenii au reactii: compasiune, tristete etc, sau nu se uita. La film, oamenii se identifica cu personajul. Si sunt copii care nu se uita la stiri de frica, dar se uita fara probleme la filme sau desene animate violente. Dramele care se întâmpla, cu copii care „copie” ceea de vad la televizor nu au pornit de la stiri, ci de la filme, de la clipuri publicitare etc.
Televizorul afecteaza si comunicarea dintre adulti, dar si comunicarea dintre parinti si copii. Televizorul sta între ei…
Pentru ca televizorul te captiveaza. Nu mai ai nevoie de nimic. Nici sa citesti, nici sa te plimbi. Nici sa-l asculti pe celalalt.
Parintii ar trebui sa înteleaga faptul ca televizorul este doar o optiune si nu o obligatie.
Copiii nu trebuie parasiti în fata televizorului. Parintii trebuie sa îsi faca timp sa se uite împreuna cu copii si sa discute ceea ce vad, pentru ca altfel, copiilor nu le va mai fi teama si îsi vor putea explica anumite lucruri, vor întelege daca ceea ce vad este real sau nu, daca e bine sau rau. Sa ofere copiilor cât mai multe explicatii si informatii suplimentare în legatura cu subiectul filmului sau cu tema emisiunii vizionate. În ziua de astazi, copiii devin din ce în ce mai putin sensibili la violenta si considera ca în multe cazuri, violenta este legitima. Asupra acestui aspect ar trebui sa se insiste, subliniindu-se ca violenta nu este cea mai buna cale pentru rezolvarea unor probleme. Violenta la TV nu îl face neaparat violent pe copil, dar îl poate face sa creada ca violenta este un fenomen omniprezent.
Parintii trebuie sa constientizeze faptul ca universul copilului care petrece prea mult timp în fata televizorului, va fi cel dat de televizor, iar nu cel pe care l-ar putea descoperi singur citind, mergând la teatru, film, sau pur si simplu jucându-se, învatând astfel ca comunice cu copii cu cei de vârsta lui.

• imagini copii protejati de violenta

In primul rind, trebuie sa ai rabdare. Mai ales ca, pentru inceput, copilului i se vor parea foarte abstracte notiunile pe care doresti sa i le prezinti.
Cel mai bine ar fi sa incepi prin a-i explica micutului ce inseamna ora, minutul. Pentru inceput, nu are sens sa ii explici si de secunde. Sa ii spui ca ziua are 24 de ore, ce inseamna dimineata, seara, din punct de vedere al orei. Pentru a fi mai interesant, ai putea si ii spui i o poveste despre iepurasi, ursuleti, care dimineata la ora x se trezesc, apoi maninca, la ora y, se duc la scoala la ora z si asa mai departe, pentru a-l familiariza cu orele. Desi am citit sfaturi conform carora se trece, apoi, la explicarea minutelor dintr-o ora, adica sa ii spunem copilului de minutar, cele mai bune rezultate dau atunci cind incepi sa ii explici ce face acul orar. Daca acul mic este la 12.00, atunci este ora 12.00. Nu ii explica faptul ca sint si minute, ca s-ar putea, de fapt, sa fie 12 si jumatate, pentru ca risti sa il plictisesti. Pentru moment e de ajuns sa ii spui ca daca acul mic e la 1, atunci e ora unu. Dupa aceasta prima lectie, poti sa faci si cateva exercitii cu micutul tau, intrebindu-l in cursul unei zile, cit este ceasul.
Apoi trecem la minute. Cel mai bine este sa ii explici copilului notiunea de sfert, jumatate si trei sferturi. Cel mai bine intelege daca ii dai ca exemplu un mar, o placinta, care este taiata in jumaate, sau in sferturi. La fel de simplu, poti sa ii confectionezi un ceas din carton. Teoretic, ar fi mai atras de un ceas real, cit mai haios, dar ceasul din carton va fi foarte atractiv, daca il faci in prezenta lui, ba il pui sa te si ajute. In prima faza nu ii explici decit ca daca acul mare este la primul sfert (depinde de la copil la copil, daca e bine sa ii spui ca sfertul este in dreptul cifrei 3, jumatatea la 6) atunci este si un sfert. La fel la si jumatate si la fara un sfert. Deja copilul stie ca daca acul mic este la 5, iar acul mare la 3, atunci este 5 si un sfert. Si acest lucru trebuie exersat ceva timp cu copilul.
Atentie: La si jumatate, trebuie sa i se explice ca acul mic, desi nu mai este in dreptul unei cifre, ci intre doua, este importanta cea dinaintea acului “cifra care a fost deja vizitata de ac”, sau alte formuli pe intelesul micutului. La fel, ca se spune “fara un sfert”, pentru ca nu este complet, ca nu a ajuns inca la ora care e indicata de acul mic.
Veti vedea ca, desi in primele minute copilul va parea bulversat, va intelege mai repede decit credeti care sin problemele lui “si un sfert” sau “fara un sfert”.
Abia cind copilul stapineste aceste notiuni, fiind mandru ca poate spune cit e ceasul, treceti la numaratoarea din 5 in 5, iar apoi din minut in minut. In aceste faze, ar fi cel mai indicat sa faceti deja copilului cadou un ceas cat mai atragator. Ideal ar fi sa gasiti unul de mana, viu colorat, astfel incit copilul sa fie mandru de ceea ce a primit si sa fie tentat sa se uite cit mai des la ceas. Nu in ultimul rind, nu uitati sa recompensati micutul pentru fiecare “victorie”, pornind chiar de la prima etapa a invatarii ceasului.

• cum invatam ceasul

Cea mai frumoasa zi de nastere a unui copil este cea in care invitatii se simt la fel de bine ca si el. Exista mai multe tendinte in ceea ce priveste organizarea unei petreceri dedicata acestei zile. Una dintre acestea, pe care nu o discutam, este cea in care la ziua copilului sint invitati nasii, unchii, matusile, bunicii. Desi copilul este (pare) fericit, petrecerea respectiva este dedicata, in primul rind, celor mari. Aceasta, chiar daca nici micutul nu se va simti neglijat.
Petrecerile reusite, pe care copii le vor tine minte, sint cele in care se distreaza alaturi de cei de seama lor. In momentul in care alegem invitatii din rindul copiilor, ar trebui sa ne gindim la mai multe aspecte. Cel mai des, sint invitati vecinii, sau colegii de la scoala sau camin. Insa trebuie sa tinem cont si de spatiul pe care il avem in locuinta pentru o astfel de petrecere. Decit sa chemam 20 de copii, spre exemplu, care se vor impiedica unul de altul, mai bine doar 4 sau 5 copii, dar dintre cei care, zilnic, s-au aratat apropiati de acesta.
Cel mai bine ar fi ca in prima parte a petrecerii copii sa fie lasati in pace. Cu siguranta, se vor descurca mai bine singuri. Aniversatul va fi bucuros de cadouri, iar ceilalti copii vor fi ocupati sa descopere camera gazdei. Vor gasi tot felul de jucarii interesante, astfel incit o buna bucata de timp nu vor fi probleme. In multe cazuri, la un moment dat, intervin insa discutiile in contradictoriu, certurile. Cam de tot atitea ori, acestea se pot lasa cu lacrimi, ba chiar cu amenintari din partea unor invitati: Eu nu mai vreau sa stau, plec acasa. Intervin atunci si temerile parintilor: daca va pleca la parintii sai si cine stie ce le va spune, iar acestia se vor gindi la ce fel de familie sintem.
Cu alte momente, este un punct critic, in care trebuie sa intervenim. Cel mai bine ar fi sa se bage intre copii doar unul dintre parinti. Nu conteaza, masa, sau tatal, dar cel care are o stare de spirit mai buna. Mai intii, pentru a-i aduce pe copii la starea initiala de buna dispozitie, va trebui sa le dea atentie fiecaruia dintre ei. Sa incerce sa ii stringa pe toti in jurul unui joc. Nu conteaza ca este de carti, sau de sarit… De asemenea, pot fi gasite si alte activitati, totul tine si de temperamentul copiilor. Copiii sint cu mult mai interesati de aceste jocuri si le plac cu atit mai mult, cind este implicata si o persoana matura, fata de care au respect, dar cre se coboara, daca putem spune asa, la nivelul lor. Adica nu este rigid, ci dimpotriva face glume copilaresti, unele stingacii. Un exemplu in acest sens este chiar si un mic spectacol de iluzionism, dat de unul dintre parinti. Normal, nu toata lumea se pricepe la asa ceva. Dar copilul va fi cu atit mai fascinat si, mai bucuros, in momentul in care va spune ca a vazut unde a fost ascunsa moneda, sau cum de a aparut o jucarie in caciulita sau palariuta.
Conteaza foarte mult sa aiba si muzica. Sa li se dea la un moment dat, sa faca o mini-discoteca. Vestea proasta, experimentata pe mai multe categorii de copii, este ca nu se mai ascuta acea “muzica pentru copii” ci trebuie sa va dotati cu ultimele hituri internationale. Cel mai bine ar fi sa cumparati si 20, chiar 30 de baloare (spor la umflat) iar la finalul discotecii (care nu ar trebui sa dureze mai mult de jumatate de ora) sa li se permita copiilor sa le sparga.
Nu uitati ca un alt lucru care ii stimuleaza pe micuti este comptitia. Puteti organiza si un concurs. Spre exemplu, care face cel mai frumos desen pe tema data. Cel mai bine ar fi sa alegeti ceva legat de natura. Evitati sa cereti copiilor sa deseneze tocmai despre ziua de nastere. Pentru ca multi se vor gindi atunci numai la ziua lor, si cit mai este pina atunci. Problemele mai mari le vor apea parintii lor, cind se vor intoarce de la petrecere, pentru ca mult timp vor intreba doar: mai, cind e ziua mea?. Partea delicata a concursurilor o reprezinta premiile. Ar fi indicat sa pareti foarte incurcat/a atunci cind a venit momentul deliberarilor. Sa cereti, de fata cu ei, parerea partenerului de viata, dupa care sa spuneti ca va retrageti si va mai ginditi. Iar la final sa spuneti ca v-a fost imposibil sa alegeti, ca toate sint la fel de bune si toti sint cistigatori. Premiul (am experimentat chiar eu asa ceva) poate fi o poza facuta exact cum doreste copilul. Veti fi surprinsi sa vedeti cita imaginatie au: unii au dorit linga papusi, altii au vrut sa stea in cap, iar altii chiar pe masa. Bineinteles, trebuie sa le faceti pe plac.
Un alt aspect, poate minor: cumparati atit sucuri acidulate cit si neacidulate. De asemenea, nu exagerati cu Cola, deoarece copiii pot deveni agitati din cauza cofeinei, mai ales ca toti se vor arunca initial spre acest suc.

• ceva frumos de ziua de nastere
• meniu pentru ziua de nastere
• poiezii de ziua de nastere

Laptele este considerat un aliment complet, intrucat el cuprinde proteinele cu valoare biologica mare, grasimi, glucide, saruri minerale si vitamine. Aceasta calitate ii confera posibilitatea sa fie folosit ca unic aliment pentru nou*nascuti in perioada cea mai delicata a vietii lor.

Mineralele si vitaminele

Laptele este foarte bogat in calciu. Consumat impreuna cu alte produse din lapte, poate asigura necesarul zilnic de calciu. Fosforul se gaseste in cantitate ceva mai redusa decat calciul dar in proportie ce permite o dezvoltare corecta a scheletului.
Laptele contine, de asemenea, cantitati importante de sodiu, potasiu si magneziu, precum si o cantitate foarte redusa de fier. in lapte se gasesc toate vitaminele: A, D, B1, B12, B6, importante cantitati de vitamina B2 (pentru pastrarea vitaminei B2 laptele trebuie pastrat in sticle colorate si ferit de lumina) si cantitati mai mici de vitamina C, vitamina PP si de triptofan, aminoacid esential, precursor al vitaminei PP.

Derivatele din lapte

Smantana se obtine prin centrifugarea laptelui sau prin repausul acestuia, timp in care globulele de grasime se aduna la suprafata intr*un strat gros. Smantana contine 20*30% grasime si cantitati reduse de cazeina si lactoza. Este un aliment gustos, bogat in principii nutritive si bine tolerat. intrucat fermenteaza foarte usor, smantana trebuie consumata proaspata.
Untul se fabrica din smantana dulce sau fermentata si contine 80% grasime.
Laptele acidifiat * s*a observat ca acidifierea laptelui de vaca favorizeaza activitatea fermentilor din stomac si accelereaza digestia. Diversele varietati de lapte acidifiat difera in functie de procedeul de acidifiere folosit, precum si de laptele folosit (integral sau partial ecremat). Acidifierea se face cu fermenti lactici, cu acid lactic sau cu suc de lamaie. Prin insamantarea laptelui cu diverse culturi de fermenti lactici se obtine chefirul si iaurtul.
Branzeturile sunt produse lactate ce se obtin prin procedee diferite de coagulare a laptelui si de prelucrare a coagului obtinut. Compozitia branzeturilor depinde de laptele folosit, integral sau ecremat, si de cantitatea de apa continuta. in functie de metoda de preparare, branzeturile contin cantitati variabile de calciu, vitamina B1, vitamina B2, urme de lactoza si grasime. Branzeturile constituie un aliment excelent pentru copii.
Laptele praf este un produs pulverulent obtinut prin evaporarea apei din lapte integral sau din lapte ecremat. Pentru a obtine 1 litru de lapte dizolvam 130 g lapte pudra in 900 ml de apa. Solubilitatea pudrei de lapte este cel mai bun indiciu privind calitatea acestuia. Laptele praf integral contine 37% glucide, 25% proteine si 28% grasimi. El trebuie pastrat la adapost de aer si umezeala.

Laptele constituie un mediu excelent de dezvoltare a microbilor si a bacteriilor, care la temperatura obisnuita se inmultesc rapid, astfel incat laptele poate deveni un mijloc de transmitere a unor germeni patogeni. Pentru a preintampina acest neajuns, laptele trebuie racit imediat dupa colectare si apoi fiert la 100 grade C, timp de 10 minute sau pasteurizat la 62 grade C, timp de 30 de minute. Dupa aceste procedee laptele este racit si poate fi dat in consum.

Insolatia ne poate tulbura linistea vacantei atat de asteptata si apare dupa expunerea indelungata la razele solare pe timp de canicula. Se instaleaza mai rapid atunci cand temperatura ridicata a mediului inconjurator este insotita de umiditate crescuta, insolatia fiind produsa de razele ultraviolete B (exista 3 tipuri de raze ultraviolete A, B, C).

Mai predispusi la insolatie sunt bolnavii cardiaci (cei suferinzi de o afectiune cardiaca acuta sau cronica), persoanele supraponderale, bolnavii cu probleme endocrinologice sau de metabolism. Insolatia este mai frecventa la varstele extreme (copiii mici sau batranii).

Cum se manifesta?
Se manifesta prin mai multe simptome aparute dupa expunerea intensa la soare cu capul descoperit. Intai apare o stare de slabiciune generala, oboseala, somnolenta. La acestea se adauga ameteala, durere de cap (cefalee pulsatila) si greata. Greata poate fi insotita de varsaturi, uneori foarte puternice (in jet). In cazurile mai serioase apar miscari necoordonate, lesin, stare de confuzie care poate evolua pana la afectarea cu delir si halucinatii. Toate aceste manifestari sunt expresia vasodilatatiei la nivel cerebral produsa de caldura. Dilatarea vaselor cerebrale poate avea ca urmare edemul cerebral sau chiar hemoragia cerebrala.
Bolnavul suferind de insolatie are fata congestionata (rosie), tegumentele acoperite de transpiratie, poate chiar frisoane. Persoanele mai sensibile la actiunea razelor de soare sunt cele cu pielea deschisa la culoare; oamenii bruneti cu pielea creola fac mai greu insolatie decat cei blonzi. Acestia din urma trebuie sa foloseasca la plaja creme de protectie SPF (factor de protectie solara) mare, peste 20. Dupa cateva zile se pot aplica creme cu factori de protectie mai mic. Cu cat SPF-ul este mai mare, cu atat protectia este mai eficienta. Cifra lui arata de cate ori amplifica apararea naturala a pielii impotriva razelor ultraviolete.

Cum sa prevenim sau sa ne tratam?
Prevenirea insolatiei se face prin acoperirea capului cu o palarie sau sapca, iar expunerea la razele solare se va face sub umbrela de soare. Este bine ca aceasta expunere sa fie evitata intre orele 12-15, atunci cand puterea ultravioletelor este mai mare ca si efectul lor nociv. Nu trebuie consumate bauturi alcoolice in timpul caniculei deoarece favorizeaza instalarea insolatiei. Sunt indicate haine in culori deschise, din materiale naturale gen in, bumbac, matase naturala. Pe cat posibil se va evita efortul fizic prelungit de genul intrecerilor sportive.
Daca s-a produs insolatia, bolnavul respectiv trebuie in primul rand dus la umbra sau intr-o incapere racoroasa, ventilata si va fi invelit in cearsafuri ude. I se vor aplica comprese reci sau pungi cu gheata pe frunte si la incheieturile mainilor. Se vor masa mainile si picioarele pentru a stimula circulatia sanguina. I se vor administra lichide reci de baut si dupa caz antialergice sau antitermice. in tot acest timp trebuie sa stea cu capul mai ridicat decat restul corpului.
In cazul in care nu raspunde la tratamentul obisnuit sau in cazul unei evolutii severe de la inceput, va fi transportat la cea mai apropiata unitate sanitara pentru aplicarea tratamentului specializat.

Vacanta pe malul marii sau la munte
La oras, copilul sufera de ceea de numim microclimat, aer fara proprietati invioratoare, lumina proasta, mascata de praf si fum, alimentatie lipsita de prospetime. Alegerea locului de vacanta pentru copii depinde de starea lor fizica si de eventualele boli de care au suferit in timpul iernii. Copiii care au avut bronsite repetate, cei care au crescut repede in inaltime trebuie sa mearga la munte pentru ca se adapteaza mai usor. Copiilor care au un temperament limfatic, care au manifestari limfatice si care nu au crescut sau nu s-au dezvoltat suficient le este benefica o vacanta pe malul marii.
O vacanta la tara, la campie este excelenta pentru copii care nu au probleme foarte mari in privinta schimbarii bruste a climatului, cei foarte slabuti sau foarte nervosi. Rezultatele la tara sunt mai putin evidente decat cele obtinute la munte sau la mare, dar sunt mai solide. Vecinatatea padurii este recomandata pentru starea de liniste pe care o transmite.
in cazul celor care sufera de tuberculoza pulmonara latenta nu este indicat ca acestia sa-si petreaca vacantele pe malul marii pentru ca acest lucru ar putea produce “trezirea” leziunilor. Tuberculoza latenta constituie piatra de incercare a vacantei. in cazurile suspecte trebuie facuta o radiografie a plamanilor. in orice caz trebuie sa fim prudenti. Pentru acestia inaltimile mijlocii sunt recomandabile.
Pentru adulti situatia este diferita. Adultul, pentru a depasi perioada de crestere, nu mai are nevoie de un stimulent asa de puternic cum este soarele. Pe de alta parte, actiunea nefasta a marii asupra hipertensiunii arteriale nu este prielnica persoanelor cu artere nu prea solide. Muntele poate fi, pentru persoanele mai varstnice, un excelent stimulent al nutritiei generale. Persoanele care sufera de nefrita trebuie sa aiba grija la posibilele raceli datorate schimbarii bruste de temperatura. Pentru persoanele tinere o vacanta pe malul marii este recomandata, iar pentru cei mai putin tineri muntele este mai benefic.
Cat de bine ne adaptam
O alta problematica de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne hotaram unde ne vom petrece vacanta se refera la bolile de care am suferit in copilarie. Se spune ca un copil caruia i-au fost benefice vacantele petrecute la mare in perioada copilariei si dezvoltarii fizice, poate opta si la o varsta adulta pentru aceeasi alegere, care se dovedeste a-i aduce numai foloase.
in realitate, multi adulti profita de vacantele petrecute pe malul marii, ca de altfel si multe persoane mai varstnice. Dar totul trebuie sa se desfasoare in limite rezonabile. Sa nu uitam ca multe contraindicatii nu sunt decat teoretice, practica contrazicandu-le. Un exemplu elocvent este cel al persoanelor nervoase, care de obicei dorm prost si care reusesc sa-si recapete somnul si buna dispozitie la mare. Totul depinde de felul de viata si mai ales de aclimatizare.
Aclimatizarea reprezinta o alta problema importanta de care trebuie sa tinem seama atunci cand plecam in vacante. Este practic capacitatea noastra de adaptabilitate la un alt mediu decat cel cu care suntem obisnuiti in mod frecvent. O persoana care traieste intr-un apartament ce are vederea spre o strada inchisa, fara prea multa lumina, pe care nu il paraseste decat pentru a merge la biroul sau supraincalzit, prost aerisit si fara multa lumina, care isi petrece seara la televizor, cinema, teatru si fiecare drum il face cu tramvaiul sau cu automobilul va avea probleme atunci cand se va trezi intr-o buna zi in plina natura sau va respira din plin briza marii, aerul inaltimilor sau mireasma unei paduri. Vrea sa se bucure din plin de aceste locuri noi pentru el, sa nu piarda nimic. Vrea sa ia mult si ia prea mult. Este o greseala. Trecerea prea brusca de la un mediu inchis, fara prea mult aer si lumina este astfel primejdioasa. Copilul, asemenea adultului, trebuie sa se adapteze, are nevoie de o perioada de aclimatizare. Dar si acest lucru are un impediment, si anume perioada scurta de vacanta. Pentru ca o aclimatizare sa fie progresiv facuta va trebui sa-i consacram cel putin zece zile, ceea ce insemna foarte mult pentru perioada programata vacantei de catre fiecare dintre noi.
Bolile care apar in timpul vacantei
in cadrul pregatirii vacantelor trebuie sa tinem seama si de exercitiile fizice. Adica, inaintea vacantelor trebuie sa ne rezervam cateva ore zilnic pentru a face miscare in aer liber, pentru a ne antrena astfel incat sa ne putem adapta cu o mai mare usurinta regimului de vacanta. Acest lucru este foarte important pentru ca multe dintre micile neplaceri, incidente sau chiar bolile care apar in timpul vacantei se datoreaza unei adaptari reduse la schimbarile de temperatura. Aceasta este si explicatia faptului ca multe persoane spun ca nu pot suporta muntele sau marea, care de altfel le-ar aduce numai beneficii, doar pentru faptul ca nu si-au pregatit adaptarea cu prudenta.
Persoanele care beneficiaza de o perioada scurta de concediu le recomandam sa isi aleaga cu grija locul unde isi petrec vacantele, in sensul de a nu opta pentru extreme. Daca incercati sa petreceti opt zile la mare si apoi opt zile la munte, acest lucru v-ar aduce mai multe neajunsuri decat o stare de confort. Nu trebuie sa uitam ca orice agent activ poate avea efecte benefice sau nu, in functie de felul in care este utilizat.

Campania “Cu copilul la psiholog”.
Un copil obosit, plictisit, iritat, cu un program intens, dar fara satisfactii ?
Poate ca acesta este un model spre care ne indreptam in educatie din dorinta parintilor de a avea un copil istet si talentat, un adolescent abil si ingenios, un tanar apt pentru a reusi in viata.
Lectii de balet, tenis de camp, informatica, pictura, limba engleza, pian…… Programul poate deveni extrem de incarcat, iar aparent copilul nu exceleaza in nici unul din aceste domenii. Este o problema mai frecventa decat pare.
Studii realizate pe grupuri mari de copii din Statele Unite ale Americii au aratat ca unul din cinci copii are talent la desen, la muzica, la dans sau are aptitudini sportive. Din pacate insa, nu toti cei care au inclinatii spre o anumita activitate au si posibilitatea sau sustinerea din partea parintilor pentru a-si valorifica aptitudinile.
Oare in iuresul acesta mai putem sti cate dintre acestea ii fac placere copilului ? Care i se potrivesc si care nu sunt altceva decat o povara, consumand din timpul liber si asa insuficient ?
Toate aceste activitati care devin parte integranta a orarului zilnic pot deveni o adevarata corvoada daca nu fac parte din sfera de interes a copilului sau acesta nu are inclinatie catre ele.
Multe dintre aptitudini se pierd tocmai datorita faptului ca nu sunt identificate din timp sau pentru ca parintele nu reuseste sa acorde suficinta atentie si sa sustina copilul in consolidarea acelei aptitudini. Parintele poate fi tentat de diversitatea optiunilor pe care le are la indemana si sa considere ca un numar mare de activitati in care copilul este implicat asigura o dezvoltare armonioasa si echilibrata a acestuia. Dar de cele mai multe ori acest lucru inseamna estomaparea si chiar disparitia unor inclinatii.
Inca din copilaria mica, asupra copilului actioneaza o serie de stimuli pe baza carora acesta isi construieste propria experienta. Impreuna cu parintii, el cunoaste si exploreaza ceea ce este in jurul lui (acasa, in parc, pe strada, alaturi de altii copii sau de adulti). Pe masura ce se dezvolta si isi formeaza propria personalitate pe baza achizitiilor asimilate, unele activitati ii vor face placere, le va prefera in fata altora : sa picteze, sa cante, sa demonteze, sa faca puzzle, etc. Natura interesului copilului ofera informatii si despre nivelul achizitiilor intelectuale, afective, sociale, si in egala masura ajuta parintele sa se orinteze in alegerea activitatilor potrivite. Astfel parintele poate alerga zi de zi cu copilul la dans, informatica, teatru, germana, volei etc sau il poate incuraja sa se aplece asupra uneia sau mai multor din aceste directii, care ii fac placere si pentru care exista abilitati.
Aptitudinile se cristalizeaza pe toata perioada de dezvoltare si maturizare psihosociala, pe masura ce se formeaza structura de personalitate. Copilul are ocazia sa le cultive, daca beneficiaza de sustinerea si incurajarile parintilor in dezvoltarea lor. O aptitudine descoperita la timp si cultivata prin activitati ce au menirea sa imbunatateasca performantele copilului se poate transforma in timp intr-o viitoare profesie de succes.
Pe de alta parte, implicarea in numeroase activitati, foarte variate,poate conduce la o suprasolicitare, la rezultate slabe, la confuzie si chiar la refuzul copilului de a mai desfasura aceste activitati.
Indiferent de varsta pe care copiii o au, ei simt lucrurile pe care le fac. Stiu ce isi doresc, ce le face placere, ce ii enerveaza sau este neplacut. Este bine ca parintii sa tina cont de dorinta si parerea copilului atunci cand iau decizii referitoare la implicarea lui in diferite activitati, fie ca acestea au un caracter intelectual, sportiv sau artistic.
Cunoasterea aptitudinilor are un rol esential in momentele de decizie cum sunt examenele de trecere de la un stadiu la altul in sistemul de invatamant. Aceste momente scot la iveala intrebari cu privire la directia, la drumul spre care copilul se indreapta.
Are aptitudinile necesare (intelectuale, artistice, sportive) pentru a urma un anumit liceu ? Simte ca i se potriveste alegerea facuta ? Ii place domeniul respectiv ?
O alegere determinata de factori exteriori (decizia parintilor, a profesorilor, criterii bazate pe popularitatea anumitor domenii de activitate sau pe « pulsul pietii ») poate conduce la esec scolar, la dificultati de integrare si de adaptare.
Oare cum am putea afla care este directia pentru care este copilul cel mai bine pregatit ?

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie lanseaza Campania -Cu copilul in vizita la psiholog-. Specialistii centrului doresc sa vina in intampinarea dificultatilor resimtite de parinti in depistarea si valorificarea calitatilor copiiilor lor, in identificarea unor factori de risc ce pot afecta dezvoltarea echilibrata a copilului.
Campania are drept deviza aptitudinile : “Oare la ce se pricepe copilul meu?”
Iata o intrebare a tutror parintilor care doresc sa indrume copilul pe o cale menita sa-i asigure succesul. Impreuna am putea face ca aceasta intrebare sa capete raspunsuri.