Archive for the ‘medical’ Category

Paducelul (Crataegus Monogyna), familia Rusaceae
Este un arbust sau arbore inalt de opt metri si raspindit in toate zonele tarii. De la el se folosesc florile, fructele si frunzele, atit in scop terapeutic cit si alimentar. Florile si buchetelele de flori se recolteaza la inceputul deschiderii florilor, incepind din a doua jumatate a lunii aprilie mai mult in vestul tarii, iar la noi, in zonele de deal si de munte, in luna mai. Se recolteaza numai pe timp uscat si insorit.
Fructele sint sferice si carnoase, cu gust acru astringent, datorita continutului in vitamina C. Ele se culeg direct de pe arbust, fara codita, atunci cind sint bine coapte, adica in lunile septembrie si octombrie.
Planta contine: acid crategic *un complex format din compusi triterpenici), acid crategolicacid neotegolic, acid ursalic, acid oleanolic, derivati de natura flavonidica, hiperozida, leucoantocianidina, cvercetina, acid cloragenic, acid cafeic, amigdalina, ulei volatil ce contine aldehida anisica, tanituri de natura catenica, vitaminele B1 si C, acid tartic, citric si oxalic, colina, acetilcolina, glucoza, fructoza, ceara si ulei gras.
Este sedativ, antispasmodic, vasodilatator (in special la nivelul vaselor coronariene), hipotensiv, bronhodilatator, stimulator al sistemului nervos central si al respiratiei.
Este indicat in angina pectorala, miocardita, hipertensiune arteriala, emotivitate excesiva si nevroze cardiace, tahicardie.
Prin amestec cu talpa-gistei si valeriana, paducelul isi mareste efectele terapeutice, mai ales in cazul cardiacilor. Se foloseste sub forma de ceai preparat prin infuzie: o lingurita de flori sau fructe si 250 ml de apa se lasa 15 minute in repaus, se streecoara prin tifon si se bea in cursul unei zile.
In bucataria fara foc se folosesc petalele de paducel in amestec cu frunze fragede de papadie si de spanac, fie in salate, fie in alte preparate. Din fructele bine coapte se obtine o pasta, care se foloseste la creme sau la alte dulciuri.

Ceai de paducel:
O lingurita de flori sau fructe de paducel se umecteaza cu o lingura rece; se lasa 5 minute, ulterior oparindu-se cu 250 mililitri de apa. Se lasa din nou la macerat 5 minute. Se strecoara prin tifon, se indulceste cu putina miere si se bea in cursul unei zile.
Regleaza tulburarile nervoase ale inimii, scazind tensiunea arteriala.
Sau
O jumatate de mina de flori si frunze proaspete de paducel sau doua lingurite de flori si frunze uscate se lasa in apa cit sa le acopere timp de doua-trei ore, se strecoara (maceratul nu se arunca) si se oparesc cu o cana de apa clocotita, lasindu-le sa se infuzeze timp de 20 de minute. Cind timpul a expirat, ceaiul se strecoara (florile se arunca, nu se folosesc de doua ori) si se amesteca cu maceratul in care au fost inmuiate anterior florile. Se beau doua-trei cani pe zi.

Tinctura de paducel
Ingrediente: 20 grame de flori (fructe de paducel), 100 mililitri de alcool de 60 de grade.
Mod de preparare: Florile (fructele) de paducel se pun intr-o sticluta inchisa, completind cu alcool. Se lasa la macerat timp de 10 zile. Se filtreaza.
Se administreaza cite 10 – 15 picaturi pe zi, de trei ori.
Pe linga proprietatile de reglare a batailor inimii aduce un somn linistitor.
Se ia sub sfatul si sub supravegherea persoanelor competente in acest sens.
Sau
Florile si frunzele de paducel uscate se macina (nu foarte fin), sau se piseaza intr-un mojar. Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan si se acopera cu alcool alimentar de 70-80 grade. In timp ce punem alcoolul, amestecam in borcan asa incit planta sa fie bine patrunsa. Trebuie pus atit alcool, incit sa ramina o pelicula de doua degete deasupra plantei. Dupa ce am adaugat suficient alcool, inchidem borcanul si lasam sa se macereze tinctura vreme de doua saptamini, dupa care o filtram prin tifon si o punem in sticlute mici.

• poezii pentru copii despre natura

Ai auzit vreodata pe cineva spunand, “Mi-am pierdut vocea”? Te-ai gandit: “Ce ai facut cu ea?” Sau poate te-ai trezit intr-o dimineata si vocea ta suna caraghios. Cand ai incercat sa vorbesti. Poate oracaiai ca o broasca sau cand incercai sa vorbesti, puteai rosti doar unele cuvinte.
Iata cum lucreaza vocea ta, si de ce cateodata nu merge.
Cum lucreaza vocea ta
Deschide gura si spune ceva. Orice. Raspunde la intrebarea: “Care e aroma ta favorita de inghetata?”
Pe varful traheii este laringele sau cutia vocii. Este sursa vocii tale. In interiorul laringelui sunt doi muschi numiti corzi vocale. Cand rasufli, corzile tale vocale sunt relaxate si deschise astfel incat poti aduce si scoate aer din plamanii tai.
Dar cand te hotarasti sa spui ceva, aceste corzi se unesc. Acum aerul din plamanii tai trebuie sa treaca printr-un spatiu mai mic. Asta face ca aerul sa vibreze. Sunetul din aceste vibratii urca pe gat si iese pe gura ca in “Ciocolata este cea mai buna aroma!” (sau orice alta aroma de inghetata).
Poti face sunete diferite lungind, scurtand, tensionand sau relaxand corzile vocale. Desi nici nu te gandesti, de fiecare data cand vrei sa vorbesti cu o voce mai joasa, lungesti si relaxezi acesti muschi vocali. Cand vorbesti cu un ton mai ridicat, micsorezi corzile vocale si le faci mai mici. Poti incerca asta chiar acum. Fa ca vocea ta sa treaca de la un ton ridicat la un ton scazut si invers. Simti vibratiile de-a lungul gatului venind din corzile vocale?
Ce cauzeaza laringita?
Cand corzile tale se inflameaza si sunt umflate, nu pot functiona bine. E posbil ca vocea ta sa sune ragusit. Asta se numeste laringita.
La copiii, laringita apare de la prea multe tipete si urlete. E posbil sa tipi hollering la sora sau fratele tau mai mic. Sau poate sustii echipa ta favorita, tipand cu echipa in timpul unui joc minunat – GOOLLL! Sau poate ca esti intr-un grup de copiii galagiosi si trebuie sa vorbesti mai tare ca sa poti fi auzit. Chiar si cantatul cu voce tare iti poate irita corzile vocale si poate cauza laringita.
Desi poate suna ciudat, cateodata stomacul tau poate cauza laringita. Asa cum ai un tub pentru aer care intra si iese din stomacul tau, Ai un tub pentru mancare care intra in stomac. Cateodata acidul din stomac care ajuta la digerarea mancarii, vine inapoi prin tubul cu care inghiti. Acidul poate sa iti irite corzile vocale.
Alergiile sau fumatul pot de asemenea irita corzile vocale (un alt motiv bun sa nu incepi sa te “incurci” cu tigarile). Ai observat vreodata ca oamenii care fumeaza mult au vocea aspra si iritanta?
Infectiile cauzate de germeni sunt o cauza frecventa a laringitei, la copiii cat si la adulti. Uneori bacteriile pot infecta corzile vocale, dar de cele mai multe ori cauza o formeaza virusii, ca cei care cauzeaza boli cum sunt raceala sau gripa. De aceea cateodata cand ai o raceala, vocea ta suna caraghios de asemenea.
Copiii care tipa si vorbesc tare isi pot irita corzile vocale. In timp, oamenii care tipa tot timpul pot dezvolta noduli sau mici umflaturi pe corzile lor vocale. Asta poate face ca vocea ta sa fie ragusita, aspra si mai groasa decat de obicei.
Cum stiu daca am laringita?
O voce ragusita sau iritata este simptomul sau semnul principal al laringitei. E posbil sa nu ai voce deloc sau doar mici chitaituri se aud atunci cand incerci sa vorbesti. Poate e nevoie sa tusesti sa-ti cureti gatul, sau poate simti un gadilat in gatul tau. Acestea sunt semne ca e posibil sa ai laringita. E posbil sa ai vocea asta ciudata pentru cateva zile. Dar daca o ai mai mult de atat, probabil ca va trebui sa mergi la medic.
Cum va sti medicul meu ca am laringita?
Medicul se poate uita in gatul tau folosind o oglinda speciala. Oglinda este astfel pozitionata incat, atunci cand se uita in gura ta, el sau ea se poate uita la laringele tau. Uneori medicii folcosesc unh tub mic cu o camera si mai mica care merge prin nasul sau gura ta. Aceasta camera este un pic necomfortabila. Din fericire, dureaza doar un minut pentru ca medicul sa se poata uita la corzile tale vocale.
Cum va trata medicul meu laringita?
Cum va trata medicul laringita depinde de cauza. Daca laringita provine de la o infectie virala, medicul va recomanda multe lichide si repaosul vocii (sa vorbesti cat mai putin posibil). Sa fii tacut poate fi dificil dar si haios, in special daca trebuie sa desenezi sau sa mimezi ceea ce vrei sa comunici oamenilor.
Daca laringita ta este cauzata de prea mult tipat, va trebui sa fii mai atent cu vocea ta. Incearca sa nu tipi la fratele tau, chiar daca te innebuneste! Este OK sa sustii echipa in timpul marelui meci, dar aminteste-ti sa nu tipi prea tare, prea mult timp.
Daca acidul din stomac iti cauzeaza laringita, medicul iti va da ao anumita medicatie. E posbil sa iti schimbi dieta, sa renunti la unle e mancaruri care iti cauzeaza probleme.
Pot preveni laringita?
Pentru a preveni laringita, incearca sa nu vorbesti sau sa tipi intr-un mod in care iti raneste vocea. Un aparat care pune mai multa apa in aer poate de asemenea sa previna uscarea gatului. De asemenea, nu fuma niciodata si incearca sa nu stai langa oameni care fumeaza.
Diseara, cand deschizi gura si spui “noapte buna” vei sti de unde vin sunetele acestor cuvinte. Si, daca acest “noapte buna” suna ca oracaitul unei broaste, vei sti ca e posibil sa ai laringita!

Ai auzit de otravirea mancarii? Poate suna ciudat, dar poti fi otravit de mancare, in special de mancarea care nu a fost gatita sau conservata bine. Botulismul este un mod serios de otravire cu mancare, dar din fericire este foarte rar. Doar aproximativ 100 persoane din S.U.A. o contracteaza in fiecare an. In S.U.A. locuiesc aproximativ 295 millioane de oameni, asa ca nu sunt foarte multi.
Ce este botulismul?
Botulismul poate fi cauzat de mancaruri care au fost conservate acasa. Poate ai avut fructe sau legume pe care cineva le-a cules din gradina, in timpul verii si puse la borcan pentru a putea fi mancate in timpul lunilor de iarna. Aceste mancaruri trebuie gatite la temperaturi foarte inalte pentru a ucide germenii.
Daca nu, bacteria numita Clostridium botulinum ar putea cauza botulismul persoanelor care mananca aceste alimente. Nu poti vedea, mirosi sau gusta aceasta bacterie, dar elibereaza o otravanumita si toxina. Aceasta toxina circula prin sange si ataca nervii care controleaza muschii. Perioada in care o persoana se poate imbolnavi dupa ce a mancat mancare contaminata este de la 6 ore la 8 zile.
Multe cazuri de botulism apar la copilasi, iar expertii considera ca acest lucru se intampla din cauza ca sistemele lor digestive nu ii pot proteja de germeni asa cum se intampla cu sistemele digestive ale copiilor mai mari sau ale adultilor. Botulismul infantil se poate intampla daca un copil mai mic de un an mananca miere de albine, deci e important ca acesti copii sa nu manance miere pana ce sunt mai mari.
Ce face botulismul?
Botulismul opreste muschii sa functyioneze, deci cineva cu botulism are nevoie de ingrijire medicala imediat. Pe masura ce toxina se imprastie, muschii devin din ce in ce mai slabi. Multi oameni este posibil sa aiba greturi, sa verse sau sa aiba diaree. Alte simptome pot fi:
· Dificultate la inghitit
· Dificultate la vorbit
· Pleoape plecate
· Vedere dubla sau in ceata
· probleme de respiratie
Ce va face medicul?
Dupa ce a aflat despre simptomele unei persoane sau dupa examinarea unui copil, probabil medicul probabil va testa sangele sau va cauta toxina. E posibil ca medicul sa faca o punctie sau alte teste pentru a fi sigur. O persoana care are botulism va trebui sa mearga la spital, unde el sau ea vor fi supravegheati. E posbil sa dureze pana ce persoana se va face bine.
Prevenirea Botulismului
Nu sunt copii cei care fac conserve dar daca parintii lor o fac, ar trebui sa vorbeasca cu ei despre regulile de siguranta. Si copiii ar trebui sa le aminteasca adultilor ca bebelusii nu ar trebui sa manance miere. Mai este un lucru pe care copiii il pot face pentru a preveni raspandirea germenilor. Ghicesti?
Spala-te pe maini!

Alexandru a a avut o zi minunata. A luat un “zece” la testul de matematica, fata care ii place l-a salutat, si, pentru pranz, avea un sandwich minunat cu friptura, branza, ardei, si multa ceapa.
Dar mai tarziu a simtit o arsura in gat. Au inceput sa il doara pieptul si stomacul. Alexandru avea indigestie!
Ce e indigestia?
Indigestia este doar o alta denumire pentru un stomac deranjat. (Numita si dispepsie) Indigestia se intampla de obicei cand oamenii mananca prea mult, prea repedesau mancaruri care nu le priesc.
Alexandru a avut o mica arsura o data cu indigestia. Arsura la stomac este o arsura care trece din pieptul unei persoane pana spre gat. E cauzata de acidul gastric care nu e problema decat daca iese din stomac.
Cu arsurile, acidul din stomac stropeste si irita esofagul, tubul care duce mancarea din gura spre stomac. Numit si acidul indigestie, acesta lasa un gust amar sau acru in gura.
Indigestia si arsurile la stomac sunt probleme intalnite si la copiii si la adulti. De aceea vezi la televizor toate reclamele acelea pentru medicamentele contra arsurilor stomacale si indigestiei! Dar nu lua nici un medicament impotriva indigestiei daca nu iti spun parintii sau medicul ca e bine s-o faci. Majoritatea medicamentelor de acest tip carora li se face reclama la televizor sunt pentru adulti, nu pentru copii.
Stresul, somnul insuficient, fumatul, bauturile alcoolice pot cauza indigestii.
Problemele digestive, cum ar fi ulcerul, pot cauza simptomele indigestiei si arsurilor stomacale, de asemenea. Dar nu sunt intalnite la copiii.
Am indigestie?
In plus fata de arsurile stomacale, daca ai indigestie, probabil vei avea unul sau mai multe din urmatoarele simptome:
· Durere sau arsuri in partea de sus a stomacului
· greata
· senzatie de prea plin in stomac
· ghioraieli in stomac
Cant trebuie sa mergi la medic
De obicei, indigestia se intampla din cand in cand, ca atunci cand mananci prea multi hot dogs.
Dar vei vrea sa vezi medicul daca ai indigestie chiar daca ai mancat mancare sanatoasa, faci exercitii si ai dormit destul
E nevoie sa fii examinat, sa faci raze X la stomac sau alte teste pentru a te asigura ca indigestia nu e un semn al unei alte boli la tractul intestinal. In functie de ce va gasi medicul, va trebui poate sa iti schimbi dieta sau sa iei medicamente.
Spune-le parintilor imediat daca:
· vomiti, in special daca vomiti si sange
· crezi ca slabesti
· nu ai pofta de mancare (mai mult de o zi)
· simti ca te sufoci
· transpiri fara cauza
· ai dureri de burta care nu trec
· daca materiile fecale sunt negre sau lipicioase (?)sau daca vezi sange cand te stergi
Prevenirea indigestiei
Unii oameni pot manca orice si nu se deranjeaza la stomac. Dar altii sunt mai sensibili la mancare si ar putea gasi alimente care nu le priesc. Daca descoperi unul dintre aceste alimente, e mai bine sa mananci putin sau sa renunti de tot la el. (pentru Alexandru, problema a fost ceapa din sandwich!)
In plus fata de evitarea problemelor legate de alimente, e o idee buna sa mananci putin de mai multe ori pe zi decat o data si mult. Iata cateva secrete pentru a preveni indigestia:
· pe cat posibil, evita alimente cu grasimi, uleioase cum ar fi cartofii prajiti si burgerii.
· Evita sa mananci prea multa ciocolata sau multe citrice (acidul din citrice pot deranja tractul intestinal).
· Mananca incet.
· Nu fuma, sau nu incepe sa fumezi!
· Gaseste mijloace de a te relaxa si a scapa de stres.
· Da-I trupului tau sansa de a digera mancarea.Dupa mananci o masa uriasa, nu te apuca de exercitii fizice imediat. Incearca sa mananci cel putin o ora inainte, sau manananca dupa aceea.

• ulcerul la copii

Cura cu suc de lamaie: o treime suc si doua treimi apa, adaugind si putina miere poliflora (dupa gust). Cura cu suc de lamaie poate dura 4-5 saptamani, crescind si coborind, progresiv, de la o jumatate de lamaie pina la doua lamai pe zi.
O alta cura in parazitoze intestinale: 30 grame de seminte de dovleac (din ultima recolta), se curata de coaja si se maruntesc fin. Se amesteca cu 10 mililitri ceai de pelin, 250 mililitri de apa rece si se lasa la macerat, intr-un vas acoperit, timp de 12 ore. Peste reziduurile ce au ramas, se toarna aceeasi cantitate apa fierbinte si se lasa la macerat o ora. Se amesteca ambele lichide, obtinind 500 mililitri ceai. Se bea in cursul unei zile, cu inghitituri rare, inainte de mese (dimineata, prinz si seara). Se macina fin 150 grame seminte de dovleac si se amesteca cu 200 mililitri lapte proaspat (nefiert!). Se consuma aceasta compozitie, incet, pe durata a trei ore, diminea]a, inainte de masa; ulterior, se administreaza doua linguri de ulei de ricin.
Sfaturi oferite de doamna Elena Nita Ibrian.

• parazitoze la copii

Argila, ca si vegetalele pe care le sustine si le imbogateste, contine numeroase minerale si oligoelemente, avind calitati multiple. Tot ce se stie despre varza si calitatile ei, atit in cura interna cit si externa, este valabil si pentru argila. Sint numeroase exemple de vindecari uimitoare, intr-o multime de afectiuni foarte grave. Argila este antiseptica, remineralizanta, reechilibranta si, deopotriva, antitoxica. Ea nu prezinta inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale, care omoara microbii, lezind, totodata celulele care alcatuiesc tesuturile. Argila ajuta in numeroase stari infectioase: enterite, colite, colibaciloza, afectiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale, diferite forme de cancer). O plaga purulenta tratata cu argila se vindeca foarte rapid. Puroiul este eliminat si celulele se refac. Argila contine siliciu, albumina, oxizi de fier, var, magneziu, oxizi alcalini.

Utilizarea argilei in uz intern
Argila trebuie sa fie grasa, fara nisip, nefiarta si neamestecata cu produse medicamentoase. Exista argile verzui, albe, galbene, sub forma de rasini sau cenusi. Oricare ar fi culoarea, se recolteaza materie din profunzime, pentru a fi siguri de diverse tipuri de ne-alterari. Cea mai recomandata este cea din zona in care traim si, de asemenea, sa fie expusa la soare.
Intr-o prima etapa se foloseste apa de argila, o lingurita la trei sferturi de pahar cu apa (daca este posibil, sa fie de izvor) ce se pregateste de seara. A doua zi, se bea, pe stomacul gol, cu inghitituri mici si bine salivata, numai apa limpede. Se repeta acest procedeu timp de 8 zile. Dupa o pauza de opt zile, se consuma laptele de argila. Seprepara de seara, o lingurita de argila la trei sferturi de pahar cu apa de izvor. A doua zi se amesteca si se bea cu inghitituri rare si bine salivate; se poate lua si seara, inainte de culcare sau chiar cu o jumatate de ora inaintea unei mese principale.
In cazul aparitiei constipatiei, se micsoreaza cantitatea de argila, sporind cantitatea de apa si ingerind ratia in doua, trei reprize, in decursul zilei, cu jumatate de ora inaintea meselor principale. Daca constipatia persista, se intrerupe cura, 10 – 15 zile, dupa care se reia. Prima cura de argila dureaza 3 saptamini, apoi se va relua timp de 10 zile pe luna. Aceasta cura este contraindicata in constipatiile cronice, tendinte de ocluzii intestinale, hernie, iar in cazul unei hipertensiuni arteriale se va folosi cu prudenta.

Utilizarea argilei in uz extern
Se pune argila intr-un vas de sticla sau ceramica, lemn sau faianta, adaugind apa pina obtinem o pasta densa (de obicei compozitia este densa); se lasa astfel citeva ore. Eficienta creste daca se adauga tincturi de plante. Din ea se vor face cataplasme groase (dupa indicatii), cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea care urmeaza a fi tratata.
Cataplasmele (plasturii) se vor confectiona dupa caz; se aplica reci, caldute (sau calde); pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului, se aplica reci (se schimba cataplasma de indata ce aceasta se incalzeste; daca senzatia de raceala este jenanta, se incalzeste putin. Pe regiunea hepatica, rinichi, vezica urinara, se aplica numai cataplasme calde sau caldute (cataplasmele se aplica direct pe piele, la nevoie despartirea se va face prin intermediul unei pinze de tifon). Durata aplicarii variaza de la o ora, la doua sau trei, uneori chiar pe toata durata noptii. Daca apar senzatii neplacute de frig sau durere, cataplasma se scoate si se incearca din nou dupa aproximativ 12 ore. In caz de uscare, cataplasma va fi inlocuita cu una moale, proaspata. Ramasitele de argila, dupa indepartarea cataplasmei uscate, se indeparteaza prin spalari simple cu apa calduta. Ritmul aplicarii variaza dupa afectiuni si reactiile celui in cauza. In abcese, supuratii diverse, se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi din ora si jumatte intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar. Pentru perioada de noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa care se va reinnoi odata sau de doua ori. In regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica, aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom linisti cu o cataplasma pe zi, mentinuta timp de 3-4 ore, uneori putind fi lasata toata noaptea. Nu se vor face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plamini, de exemplu) se va respecta o perioada de doua – trei ore intre aplicari. Femeile se vor abtine de la aplicari cu argila, in perioada ciclului menstrual. Dupa folosire, argila trebuie aruncata, deoarece este impregnata cu toxinele din corp. La inceput, ca si in alte cure active, se va putea observa o agravare aparenta a afectiunii respective (micsorarea unei plagi atone, a unui ulcer, recrudescenta temporara a durerilor reumatice). Aceste puseuri nu trebuie sa sperie, trebuie doar consultat un om avizat in terapia naturala.
Se va incepe, intotdeauna, cu cataplasme mai subtiri (1/2 centimetri grosime) putin intinse, timp de una sau doua ore. Progresiv, se vor utiliza cataplasme de 1-2 centimetri grosime, de format mai mare si cu durata de aplicare mai lunga, cu conditia ca acestea sa fie suportate de cel in cauza. Lutul trebuie recoltat din mal batut de soare, pentru a fi incarcat cu energie binefacatoare. Dupa ce acesta se usuca (nu mai mult de 38 de grade celsius), se piseaza marunt, se cerne, se amesteca macerat de coada calului ori de scrintitoare. Cind s-a facut ca o alifie, se intinde pe tifon curat, abia cald, se aplica pe partea dureroasa (piept, spate, abdomen, genunchi) unde se lasa pina se usuca, apoi se schimba. Pe linga plasturi si comprese, preful de argila se foloseste pentru pudrare, inlocuind talcul, atit la copii cit si la adulti.
Pentru confectionarea mastilor de frumusete, argila se va amesteca cu suc proaspat de castraveti, indoit cu apa de izvor, suc de rosii, struguri si alte produse. Pasta se va intinde, in strat subtire, pe toata fata, pina ce aceasta se va usca. Se indeparteaza cu apa calduta.

Denumirea stiintifica a galbenelelor este Calendula officinalis. Galbenelele sunt plante ornamentale de culoare galbena*portocalie care cresc in parcuri, livezi si curti. Prin incrucisare s-au obtinut diverse varietati, care au o coloratie de la galben la galben*portocaliu. Galbenelele medicinale sunt plantele cu floarea dubla de la care se folosesc fie numai florile marginale, fie capitulul central cu intreaga planta: prin urmare este vorba despre o floare dubla.

Din punct de vedere chimic galbenelele contin flavonoizi, ulei volatil, vitamina C, mucilagii etc. Florile se culeg in tot timpul verii si se folosesc sub forma de infuzie (2 lingurite de flori uscate la 300 g apa) pentru uz intern, care se va bea fractionat, inaintea meselor, de 3 ori pe zi.

Alte forme sub care se pot administra:

Unguentul de galbenele care contine 3 sau 4 g de suc proaspat stors din flori cu 30 g de unt proaspat sau grasime (osanza) de porc topita, ambele fara sare. Se foloseste in rani, arsuri, degeraturi si psoriazis. Pasta de galbenele * se iau 5 g de tinctura cu 10 g oxid de zinc, 10 g de lanolina si 10 g de vaselina si se amesteca la cald. Se foloseste in impetigo, eczeme.
Pe cale industriala din florile de galbenele se extrage uleiul volatil care se foloseste in tratamentul venelor varicoase, colitelor, enteritelor, gastroenteritelor, al afectiunilor hepatice, in psoriazis, in menstrele neregulate, menopauza, afectiuni ovariene, in luxatii, in afectiuni reumatice, in artrite, in echimoze, in tratamentul hipertensiunii (anxioase), in inflamatii ale pielii si in arsuri solare.

Adjuvant in tratarea virozelor

in ultimul timp au fost descoperite calitatile deosebite ale acestei plante, si anume cresterea mecanismului nespecific de aparare al organismului, de inductor paraimunitar (de crestere a imunitatii). Pentru aceste calitati infuzia de galbenele se foloseste ca adjuvant in profilaxia si tratarea virozelor, ca antitumoral in tratarea cancerului, mai ales a tumorii externe (sub forma de comprese), cand se asociaza cu coada calului. Infuzia de galbenele se foloseste ca tratament asociat cu citostaticele si radiatiile cand este necesara cresterea puterii de aparare a organismului slabit prin aplicarea acestor mijloace terapeutice. Infuzia preparata dintr*o lingura de plante uscate la 500 g apa, bauta treptat in serii de cate 15 zile, cu pauze, se foloseste in tratamentul adjuvant al cancerului, mai ales in amestec egal cu coada calului si al unor boli autoimune. in compozitia chimica a galbenelelor distingem si sarurile de mangan care, alaturi de substantele carotenoide, dau caracterul antitumoral al galbenelelor.
Manganul, sub forma de saruri, este prezent in organismele animale in cantitate foarte mica, de 0,0001%. Sarurile de mangan favorizeaza functiile hepatice si renale, accelereaza arderile din organism, fixeaza calciul, fierul si vitaminele, au legaturi de actiune cu vitaminele din complexul B. in organele reproducatoare ale vegetalelor, ele se afla in proportie de 0,3%. Sarurile de mangan favorizeaza folosirea plantelor in alergii, astma, migrene, eczeme, urticarii si intolerante diverse. in bolile reumatismale ele constituie remediul diatezei artritice si gutoase ale reumatismului concomitent cu menopauza (exista un reumatism al menopauzei), in migrene, astma si hipertensiune arteriala. Sarurile de mangan se asociaza cu cele de cupru sau de cobalt, avand efecte sinergice (asemanatoare).

Ce actiune au florile de galbenele?

Sunt coleretice si colagoce (golesc vezica biliara) in cazurile de bila lenesa (atonie) si se folosesc in tratarea disfunctiilor menstruale (dismenoree si alte tulburari menstruale), care se manifesta mai ales la femeile anemice. in aceste cazuri se bea o infuzie preparata din 2 cani apa cu cate 2 lingurite de galbenele, inainte de mese, pentru activarea apetitului. Florile de galbenele se folosesc ca cicatrizant si antiinflamator (topic) sub forma de spalaturi, comprese si cataplasme in plagi, hemoroizi, arsuri, degeraturi, acnee, herpes sau pentru activarea tenului uscat; in aceste cazuri se foloseste o infuzie de 3 lingurite la o cana. Infuzia are rol antiinflamator si cicatrizant, antibacterial si antifungic (datorita uleiului volatil pe care il contine). Aceste forme de administrare au si o actiune antiblastica, imunostimulatoare, de inductor paraimunitar. in concentratie de 10 % infuzia se foloseste sub forma de spalaturi in tratamentul protozorului Trychomonas vaginalis; se mai foloseste sub forma de bai, cataplasme sau pansamente in bolile de ochi sau pentru spalarea ranilor.
Galbenelele se mai folosesc si sub forma de tinctura, care se prepara din macerarea timp de 8 zile a 20 g planta cu 100 g alcool de 70%. Compresele faciale activeaza tenurile uscate.

Alte intrebuintari ale infuziei de galbenele:

* in acnee * bai sau comprese cu o infuzie de 15 * 20 g planta la 1 litru apa;
* in arsuri se fac bai sau se pun comprese cu infuzia de 15 * 20 g/litru;
* in degeraturi se fac cataplasme, comprese cu infuzie de 15 * 20 g/litru;
* in hepatite se fac infuzii cu 2 lingurite la 1 cana apa;
* in dismenoree, mai ales la persoanele anemice, galbenelele calmeaza durerile si regleaza ciclul. Se face o infuzie cu 2 lingurite la 1 cana sau tinctura, de 3 ori cate 30 picaturi pe zi;
* in eczeme, bai sau comprese cu 20*30 g planta la 1 litru;
* in gastrite hiperacide se folosesc 2 cani de infuzie cu cate 2 lingurite;
* in leucoree, unde infuzia are si efecte cicatrizante, se beau 2*3 ceaiuri pe zi cu flori ligulate (fara capitul) si se fac spalaturi;
* in prostatite se face amestec cu urzica alba, musetel, busuioc, muguri de pin si bineinteles galbenele in proportii egale; se face decoct cu 2 lingurite/cana;
* toaletarea (spalarea) ranilor * 1 linguri/cana;
* pentru activarea circulatiei fetei: comprese, lotiuni si masti fierbinti (2 lingurite la 1 cana apa);
* in igiena oculara se prepara o infuzie de galbenele, albastrele si isop in proportii egale: 2 cani cu 4 lingurite amestec.

Vitaminele sunt substante organice naturale, necesare organismului in cantitati foarte mici, pe care omul nu le poate sintetiza pe masura necesitatilor sale. Din aceasta cauza trebuie sa le primeasca din mediul ambiant prin alimentatie.
Vitaminele au fost clasificate in doua grupe
Vitaminele hidrosolubile * C, PP, complexul B * care se dizolva usor in apa, fiind astfel foarte usor de degradat in cursul operatiunilor de prelucrare a alimentelor * spalarea, fierberea (un procent insemnat ramane in apa care se indeparteaza). Excesul se elimina usor, pe cale urinara. O cantitatea insemnata se pierde prin transpiratie. Din aceasta cauza practic nu exista riscul de intoxicatie prin consum exagerat al acestor vitamine. Pe de alta parte, din acelasi motiv, organismul nu*si poate constitui rezerve, carentele fiind foarte repede manifeste in caz de aport insuficient.
Vitaminele solubile * A, D, E, K * se dizolva numai in grasimi si in solventii acestora. Se vor gasi doar in alimentele grase, indepartarea acestora din alimentatie in cadrul unor diete excesive producand carente. Pierderile in cursul operatiunilor de spalare sau prelucrare termica a alimentelor sunt minime. Organismul isi poate constitui rezerve, deficitul aparand tardiv, in urma privarii indelungate.
Exista riscul intoxicatiilor in caz de aport exagerat.

Care sunt efectele benefice ale vitaminelor?

Ce inseamna excesul si cum putem mentine echilibrul oprim intre necesarul si aportul de vitamine?
Vitamina A are un rol important in vederea colorata si vederea in lumina crepusculara. Deficitul ei determina scaderea vederii la lumina slaba (defectul cunoscut sub numele de hemeralopie sau ******* „orbul gainilor”). De asemenea afecteaza calitatea tegumentelor si mucoaselor, care apar uscate si ingrosate la cei carentati.
Vitamina A se gaseste numai in preparate de origine animala: ficat, lapte nedegresat si produse lactate grase, galbenus de ou, peste gras. Carotenii sunt precursori din care organismul are capacitatea de a sintetiza vitamina A. Acestia se gasesc in vegetale intens colorate, cum ar fi morcovii, frunzele verzi, ardeiul, tomatele, sfecla rosie, capsunile, caisele, porumbul. Ingestia excesiva de caroteni produce o pigmentare galbena a pielii, numit carotenodermie. Cantitati foarte mari pot determina intoxicatia, manifestata prin dureri de cap, tulburari ale somnului, greata, prurit, caderea parului, fragilitate si dureri osoase.
Vitamina D se gaseste in cantitati mici in produse de origine animala: ficat, galbenus, peste gras, laptele integral si derivatele acestuia, dar o mare cantitate este sintetizata de catre organismul uman pornind de la anumiti precursori, in prezenta razelor ultraviolete, deci a luminii solare. Nu este necesara folosirea suplimentelor sintetice de vitamina D in conditiile adultilor expusi suficient luminii solare. Acestea devin necesare copiilor in anotimpul rece, celor supraponderali, celor crescuti in regiuni intens ********* Deficitul de vitamina D produce rahitismul, boala caracterizata, asa cum se stie, de deformari si fragilitate a scheletului osos. Excesul de produse farmaceutice cu vitamina D produce tulburari digestive, cefalee, sete, modificari de comportament si depuneri anormale de calciu in tendoane, rinichi, plamani, arterele mari.
Vitamina D asigura troficitatea tuturor tesuturilor si functionalitatea normala a organelor de reproducere, motiv pentru care a primit denumirea de tocoferon (tokos * nastere; phero * a purta). Cele mai bune surse sunt uleiurile din semintele plantelor, cat mai putin rafinate, painea neagra si intermediara, fasolea uscata, mazarea, carnea grasa, lactatele, ouale, ficatul.
Vitamina K intervine in sinteza hepatica a unor factori ai coagularii. Este de gasit in alimente bogate in proteine (carne, ficat, galbenus), precum si in frunzele plantelor (salata, loboda, urzici, ceapa verde). Lipsa ei produce hemoragii diverse.
Vitamina B 1 (tiamina) intervine in metabolismul glucozei, la nivelul intregului organism, dar efectele sale sunt resimtite mai ales de catre sistemul nervos, care foloseste ca unica sursa de energie glucoza. Carentele se manifesta asadar prin astenie, insomnie, scaderea atentiei si a memoriei, crampe, parestezii musculare, pareze si paralizii musculare, afectari cardiace. Aceste manifestari sunt reunite sub numele de boala beri-beri. Se gaseste in embrionii de cereale si leguminoase, drojdie de bere, carne de porc, ficat rinichi. Consumarea de produse ultrarafinate, zahar, paste fainoase. Bauturi alcoolice distilate, determina carente.
Vitamina B6 este intalnita in aceleasi alimente ca si vitamina B1, carentele referindu*se de obicei a intregul complex de vitamine B. Lipsa ei din organism produse incetinirea cresterii, aparitia unei dermatite, nevrite insotite de spasme, convulsii, pareze, anemie, scaderea rezistentei la infectii.
Vitamina PP se gaseste in ficat, carne, peste, lapte, leguminoase uscate. Lipsa ei provoaca maladia numita pelagra cu astenie, scaderea in greutate, tulburari digestive si eritem caracteristic aparut primavara pe zonele expuse soarelui.
Vitamina B 12 este implicata in sinteza acizilor nucleici in organism, lipsa ei manifestandu-se mai ales la nivelul tesuturilor cu multiplicare celulara rapida: celule sanguine, tesut nervos, epiteliu digestiv. Sindromul major este anemia megaloblastica. Principala sursa de vitamina este ficatul.
Vitamina C (vitamina antiscorbutica) poate fi sintetizata de catre majoritatea speciilor animale si vegetale, exceptie facand omul, maimuta, cobaiul, care sunt dependente de aportul exogen. Principala sursa o constituie fructele si legumele crude, cat mai proaspete. Deficitul de vitamina C se manifesta prin hemoragii gingivale, nazale, tegumentare, vindecarea dificila a plagilor, fracturilor, astenie, rezistenta scazuta la infectii. Este cunoscut spre exemplu faptul ca speciile cele mai susceptibile de a face tuberculoza sunt cele care nu pot sintetiza vitamina C. Efortul fizic, stresul, febra accentueaza metabolismul general si cresc nevoile de vitamina C.
Un regim echilibrat, fara excese si continand toate tipurile de alimente, cat mai aproape de starea lor naturala, desfasurarea unor activitati in aer liber, adaugarea unor preparate farmaceutice atunci cand necesarul este crescut, in dozele recomandate de meci (iarna, copiii in crestere, femei insarcinate, convalescenti) vor face ca vitaminele sa-si manifeste rolul lor benefic, justificandu-si numele.

Alergia este o reactie normala a organismului la una sau mai multe substante, inofensive in general pentru marea majoritate a oamenilor. Substantele care provoaca reactii alergice poarta denumirea de alergeni. Alergia este in esenta o afectiune fizica, dar factorii psiho-emotionali (stresul, frica, furia etc) por determina sau agrava simptomatologia.

Cele mai comune surse pentru alergii sunt: polenul copacilor, ierburile si gramineele, praful de casa, mucegaiurile, animalele, anumite alimente si medicamente, precum si intepaturile de insecte. Dupa calea de patrundere in organism, alergenii pot fi clasificati in: pneumalergeni (polen, praf de casa, mucegaiuri, peri si epiderme de animale), alergeni alimentari (albusul de ou, laptele de vaca, fragii, capsuni etc), alergeni de insecte (veninuri de insecte), alergeni medicamentosi si alergeni chimic (profesionali sau nu). Scutul de aparare al organismului impotriva infectiilor si bolilor este format din anticorpi sau imunoglobuline.
Unele persoane produc in exces un anumit anticorp numit imunoglobulina E. Acesta in cantitati abundente, suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland eliminarea in organism a unor compusi chimic care la randul lor accelereaza simptomele alergiei mediate de acest anticorp.

Care sunt simptomele?

Reactiile alergice determina simptome variate, ale diferitelor organe si sisteme, localizate mai frecvent la nivelul:
- nasului – rinita alergica sau “febra fanului”, cu simptome precum mancarime si congestie nazala, stranut si secretii nazale apoase;
- plamanilor – astm bronsic, cu simptome precum senzatii se sufocare si “suierat” ;
- ochilor – conjunctivita, cu mancarimi, roseata si lacrimare;
- pielii prin: eczeme (dermatite atipice), eruptie insotita de mancarimi la nivelul bratelor, picioarelor si gatului; dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite de mancarime care pot aparea in urma contactului direct cu substante provenite din produse cosmetice, bijuterii, imbracaminte, precum si prin contactul cu diversi alergeni profesionali; urticarie – placarde de diferite marimi care provoaca mancarime si apar pe piele, buze, in gura sau nas;
- tractului digestiv, manifestandu-se prin crampe stomacale, varsaturi si diaree;
Alergiile afecteaza aproximativ 20% din oameni, iar o parte din ele sunt transmise ereditar. Primele simptome ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei care sunt predispusi la alergii vor dezvolta simptome inca din copilarie.

Alergia mea va disparea?
in unele cazuri, simptomele alergiei pot disparea de la sine. Un procent ridicat din copiii care sufera de eczeme alergice vor dezvolta eventual astma si alte probleme respiratorii, iar rinitele alergice netratate ori astmul pot produce anomalii fizice si probleme emotionale, care vor avea repercursiuni in perioada adulta.
Aceia din noi care au avut ocazional semne usoare de alergie in copilarie pot dezvolta in timp simptome mult mai grave si mai persistente. Fara tratament si ingrijire medicala, eczema alergica se poate extinde si suprainfecta, de aceea este important sa fie detectata la timp si tratata corespunzator.

Cum pot sti la ce sunt alergic?
Sursa principala care determina simptomele unei alergii poate fi o substanta din afara casei, din incaperi sau chiar din mancare. De aceea, este important ca medicul sa discute cu tine, sa-ti cunoasca istoricul personal si familial, obiceiurile (inclusiv momentul in care s-a declansat/accentuat alergia precum si locul in care te aflai cand au aparut simptomele). Daca antecedentele tale sugereaza posibile cauze ale alergiei pot fi efectuate teste cutanate sau teste serologice pentru a identifica si confirma una sau mai multe substante cauzatoare.
Testele cutanate se efectueaza prin administrarea unui extract ce contine o cantitate redusa din alergenul suspectat. Daca esti alergic in cateva minute apare o ****** (umflatura), asemenea unei intepaturi de tantar.
Testele serologice, care acum se pot lucra si in Romania, se efectueaza in laborator si e nevoie doar de o singura proba de sange din care se pot determina cantitativ, cu precizie anticorpii IgE specifici unui anumit alergen. Aceeasi proba de sange poate fi folosita pentru a testa si alti alergeni suspectati.
Efectuarea testelor serologice prezinta avantaje fata de testarea cutanata, mai ales in urmatoarele situatii: daca ai probleme severe de piele; daca exista riscul de a suferi o reactie alergica chiar la o cantitate foarte redusa de alergen; daca urmezi un tratament cu anti-histaminice sau alte medicamente care pot influenta rezultatul testelor cutanate; daca ti-e teama de testele cutanate.
Determinarea anticorpilor IgE specifici se poate face atat pentru alergeni individuali (ex: cacao, venin de viespe, polen de mesteacan, gandacul de bucatarie) cat si pentru un amestec de alergeni (ex: amestec de alergeni alimentari obisnuiti, amestec de alergeni din praful de casa, amestec de mucegaiuri etc.)
Existand o multitudine de teste pentru alergenii individuali este dificil sa se aleaga de la inceput acest tip de determinari, mai ales in lipsa unor argumente clinice clare. De aceea, in prima etapa de diagnosticare se recomanda efectuarea testelor multi-alergen care demonstreaza prezenta in ser a anticorpilor IgE la diverse mixturi de alergeni alese in functie de varsta si simptomele pacientului.
Reactiile alergice apar numai dupa ce alergenul intra in contact cu organismul. De aceea, cea mai buna metoda de a preveni reactiile alergice sau de a controla cu succes, simptomele alergiei este de a evita contactul cu alergenii. Daca dezvolti o simptomatologie usoara sau moderata cand esti expus la alergeni, problema ta poate fi usor controlata cu medicamente precum anti-histaminice sau decongestionante nazale prescrise de un medic.
Pentru anumite tipuri de alergii medicul poate prescrie o imunoterapie. Tratamentul consta in administrarea unor doze crescande de alergen specific pe o durata de cateva luni urmarindu-se desensibilizarea progresiva. Rolul este de a spori toleranta organismului la alergenul respectiv.

Cui se recomanda cura heliomarina?
Ca indicatii generale, cura heliomarina se recomanda in urmatoarele afectiuni:
- boli respiratorii: rinofaringite, sinuzite, astm bronsic;
- boli sanguine: anemie – pentru stimularea cresterii hemoglobinei;
- afectiuni reumatice;
- afectiuni ale oaselor si muchilor – pentru reglarea metabolismului calciului si fosforului si a sistemului endocrin;
- afectiuni pediatrice: infectii respiratorii repetate, astm, bronsite astmatiforme, boli alergice, rahitism;
- afectiuni dermatologice.
Beneficiile curei heliomarine ne conduc la concluzia ca un sejur la mare, fie cat de scurt, nu ar trebui sa lipseasca din planurile de vacanta ale niciunuia dintre noi.
Marea, soarele si nisipul sunt pentru multi dintre noi tentatiile vacantei de vara. Climatul specific litoralului are efect stimulant general si de intarire a organismului, are efect excitant asupra sistemului nervos si creste pofta de mancare.

Beneficiile curei heliomarine
Avantajele acestei cure sunt numeroase, fiind conferite de:
- apa marii – baile in mare fortifica organismul, ii cresc rezistenta la boli, imbunatatesc circulatia sangelui, au efect tonic asupra pielii si musculaturii. Se recomanda mai intai o expunere la soare de 15 minute, urmata de o baie in mare de 15-20 de minute. Durata totala zilnica a bailor nu trebuie sa depaseasca 30-40 de minute;
- baile de soare – se recomanda expunerea treptata la soare, incepand de la 5 minute pentru fiecare parte a corpului, interval ce se mareste progresiv cu 5-10 minute zilnic pentru fiecare parte a corpului; durata maxima zilnica a expunerii la soare nu trebuie sa depaseasca doua ore;
- nisipul – un excelent factor curativ. Baile de nisip se practica astfel: se sapa o groapa avand lungimea corpului, se lasa apoi nisipul sa se usuce, dupa care persoana se intinde si se acopera cu un strat de nisip de cativa centimetri. Dupa baia de nisip se face o baie in mare. Durata totala a baii de nisip nu trebuie sa depaseasca 20 de minute. Dupa baile de soare si de nisip se impune o hidratare de 2,5-3 litri pe zi.

Contraindicatiile curei heliomarine
Cura heliomarina este contraindicata pentru bolnavii cardiaci, hipertensivi si pentru cei cu afectiuni renale si hepatice.